POVESTE FĂRĂ DE SFÂRȘIT (I)

A fost odată ca niciodată ... că de n-ar fi fost nu s-ar fi pomenit. A fost mai acum un an o campanie electorală pentru alegeri locale. Puteau fi și generale că tot așa s-ar fi întâmplat. Adică, oricum și orice ai face, scopul scuză mijloacele. Zis și făcut. Adică, trebuia să vină "catindații" să se întâlnească cu botaniștii din zonă. Dar n-aveau unde să se întâlnească. 

La CocoBar nu, că nu dă bine să te vezi cu botaniștii alegători la crâșmă, c-or să bea peste măsură și la sfârșit o să joace toți rolul Cetățeanului Turmentat, electorul veșnic. La Terenuri nu, că dacă vine numai o mână de oameni, mitingul ar părea o întâlnire ratată, ca o ratotă adică. 

Așa că a dat ordine edilul șef și peste noapte s-a asfaltat bucata cea mai lată de trotuar, ăla din laterala Norei, și a fost și marcat cu ... stâlpișori protectori, vopsiți bicolor, alb și roșu (ehehei, unde-s vremurile când stâlpișorii erau obligatoriu tricolori?). Ca nu cumva în ziua mitingului opoziția să-și parcheze ostentativ rablele pe trotuarul proaspăt asfaltat. Eu i-am zis pe loc "candidrom", aka locul unde aterizează candidații înainte de alegeri și de unde decolează spre dregătoriile câștigate după ce botaniștii au trecut pe la urne. Eh, așa se face că pe o porțiune de 15-20 de metri ne-am ales, noi cei din zonă, cu un trotuar "sui generis".

Alegerile au trecut, a câștigat cine trebuie, adică cine a asfaltat, dar mitocanii nu s-au lăsat și au trecut la contra-atac. Sub ochii indolenți ai poliției comunitare/de proximitate/ de geaba etc. posesorii de herghelii mascate sub capotele autoturismelor proprietate privată sau de firmă au trecut la distrugerea/sustragerea stâlpișorilor protectori. Au fost smulși și aruncați precum buzduganele zmeului zmeilor. Unul a scăpat, cel puțin până ieri (luni) după masă, când l-am zărit mascat la teren în spatele îngrăditurii ce marchează grădina-forum de la Nora.

Mnoa, și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea mea. Care n-are niciun sfârșit. Sau nu încă, atâta vreme cât mai sunt câțiva stâlpișori înregimentați în mișcarea de rezistență a cartierului. V-am pus și câteva poze ca să mă credeți pe cuvânt de cetățean. Mănășturean. Vinitură.

Până la proxima reluare a luptei cu mitocănia concitadinilor mei și administrația nepăsătoare, s-auzim numai de bine!

"Candidromul" de la Nora, văzut dinspre aleea Negoiu.

"Candidromul" de la Nora, văzut dinspre strada Mehedinți. Cred că viitoarea victimă va fi stâlpișorul din colțul de jos al fotografiei după "săpăturile" discrete de la baza lui.

Aici a fost până zilele trecute un stâlpișor ...

Aici a fost până zilele trecute un alt stâlpișor ...

Aici a ajuns cel mai fericit dintre stâlpișorii dezrădăcinați, pentru că e și singurul rămas ...

Hergheliile de cai putere au ras de mult iarba verde. Că ele, hergheliile mașinilor, se hrănesc cu benzină sau motorină, care nu produc oxigen, precum amărâta aia de iarbă verde, ci bioxid de carbon.

 

Noa, să vă fie de sănătate mănăștureni!