sâmbătă, 21 septembrie 2013

NU CRED CĂ E O SIMPLĂ COINCIDENȚĂ

NU CRED CĂ E O COINCIDENŢĂ
Scris de: Marin Neacșu    
 
Am mai spus-o în alte ocazii, coincidenţele se întâmplă de regulă odată la câteva zeci de ani şi ar trebui să se petreacă în mod aproximativ egal în bine şi în rău. Când însă acestea se “întâmplă” atât de des, şi numai pe o latură a evenimentelor, numai când trebuie să mi se ia un drept, să fiu furat, minţit, înjosit, manipulat, verificat, urmărit, înregistrat, monitorizat, batjocorit, eu nu cred în coincidenţe.
 
Nu cred că este o coincidenţă faptul că de 23 de ani nici un guvern, nici un preşedinte, nici un partid, nu au reuşit să construiască altceva decât vile.
 
Nu cred că este o coincidenţă faptul că de 23 de ani încoace, toate combinatele, întreprinderile, fabricile care produceau ceva ce era căutat şi avea valoare, industria chimică, petrolieră, agricultura, industria naţională de armament, energia, transporturile, metalurgia, industria de maşini şi utilaje au căzut toate, s-a ales praful de ele, au dispărut aşa neplanificat.
 
Nu cred că este o coincidenţă faptul flota comercială a unei ţări poate să dispară aşa dintr-o dată şi nimeni nu e vinovat de asta, ca şi cum ar fi dispărut sau ar fi fost vândută pentru că nu mai aveam nevoie de ea, fără să punem nimic în schimb.
 
Nu cred că este o coincidenţă faptul că toate combinatele siderurgice ale ţării au încăput pe mâna unei puteri străine, a reprezentantului unei ţări care nici acum, după 100 de ani nu ne-a înapoiat tezaurul dat spre păstrare. Nu cred că este o coincidenţă acest act de trădare naţională.
 
Nu cred că este o coincidenţă faptul că de 23 de ani, înainte de fiecare mandat de preşedinţie sau alegeri, candidaţii principalelor partide sau trimişi ai lor, fac vizite mai mult sau mai puţin oficiale în ţările licuricilor.
 
Nu cred că este o coincidenţă faptul că la conducerea ţării, în parlamentul României, în guvern, la preşedinţie, apar mereu persoane cu dosar penal, aflaţi în cercetări, cu dosare de plagiat, incompatibilitate, persoane şantajate şi şantajabile, a căror probitate morală este nu numai îndoielnică ci de-a dreptul scandaloasă, numai bune de manipulat.
 
Nu cred că este o coincidenţă faptul că din toată justiţia română sunt aleşi în fruntea ei exact cele mai controversate persoane, dar reevaluate, unii cu procese pierdute la CEDO pentru abuz, că nu mai avem judecători buni în România încât suntem nevoiţi să numim procurori pe post de judecători la CCR, sau că din toţi jurişti României cel mai bun de ministru al justiţiei este o rudă a primului ministru, aşa cum cel mai bun pentru funcţia de șef al SMG este un nepot al soţiei preşedintelui.
 
Nu cred că este o coincidenţă faptul că toţi escrocii internaţionali investesc în România, că aceştia sunt desemnaţi să negocieze “privatizări” strategice din România.
 
Nu cred că este o coincidenţă faptul că din toate privatizările efectuate, nici una nu a reuşit şi toate întreprinderile privatizate au ajuns în faliment, că practic nu mai avem nimic care să meargă în această ţară, nici energie, nici transporturi, nici industrie de armament, nici păduri şi, în curând, nici ape care vor fi otrăvite prin metoda RMGC sau Chevron.
 
Nu cred că este o simplă coincidenţă faptul că sistemul educaţional este la pământ, că renumita şcoală românească nu mai există, că şcoala românească scoate numai EBE şi Mareani aşa cum se exprima eufemistic primul ales al ţării, realizatorul unei “capodopere”. Nu este o coincidenţă faptul că în loc să ridicăm ștacheta învăţământului, noi căutăm soluţii să dăm şi proştilor diplomă, să avem nu numai proşti cu diplomă cum déjà avem, dar şi diplomă pentru proşti.
 
Nu cred că este o coincidenţă faptul că nu mai avem industrie de apărare, nu mai avem armată, nu mai avem cu ce ne apăra ţara am transformat gradele militare în cocarde pe umerii prietenilor şi slujitorilor politici, că generalii armatei intră în puşcărie mai repede decât membrii clanurilor mafiote, că armata, ca întreg poporul este dezbinată, ajungându-se ca militarii să fie consideraţi coada de topor, sau “minerii” unui partid sau altul.
 
Nu cred că este o coincidenţă faptul că se dărâmă spitale şi se înmulţesc cimitirele, că doctorii ne pleacă în străinătate, iar în ţară ne umplem de reprezentanţii a sute de “misiuni evanghelice” care găsesc aici toate condiţiile pentru îndobitocirea celor cu diplomă de prost.
 
Nu cred că este o coincidenţă faptul că în loc să fim uniţi, în loc să ne manifestăm ca o naţiune suverană, noi cedăm suveranitatea unor organizaţii sau structuri care nu urmăresc decât spolierea acestei ţări şi ne mai şi federalizăm sub deviza “cu cât le dăm mai mult din ceea ce mai avem, cu atât vom primi şi noi câte ceva de ros”.
 
Nu cred că este o coincidenţă faptul că numai la noi se vorbeşte de autonomie, regionalizare, drepturile minorităţilor în timp ce în alte ţări curios, nu sunt astfel de probleme, deşii românii din alte ţări nu au nici şcoli în limba română, nici universităţi şi nu sunt nici lăsaţi să îşi folosească limba română în administraţia locală, dar să mai fie declarată limba română ca limbă oficială.
 
Nu cred că este o coincidenţă faptul că nu mai avem nimic şi ne pierdem treptat şi conştiinţa de neam aşa cum nu este o coincidenţă nici faptul că din toată biblioteca Romei au “dispărut“ fără să se ştie cum, exact volumele care vorbeau despre daci.
 
Nu cred că este o coincidenţă faptul că pământul sfânt al vechii Dacii, toate centrele energetice şi spirituale ale acestui pământ, Munţii Orăştiei, Munţii Buzăului, Bucegii, sunt cercetate, investigate, scormonite, luate în arendă sau cedate pentru “ dezvoltare” turistică, sau pentru “antrenamente militare” reprezentanţilor unor ţări care în toată istoria ne-au adus numai “bucurii”.
 
Nu cred că este o coincidenţă faptul că toate guvernele şi conducerile partidelor, candidaţii la preşedinţie aveau şi au în componenţă sau erau şi sunt membrii ai unor loje masonice.
 
Bonus:
Acum două - trei săptămâni, a explodat ştirea că serviciile secrete americane au determinat marile firme IT, marile site-uri să le pună la dispoziţie datele şi corespondenţa cetăţenilor pe care ei îi consideră “dangeroşi” fără a fi dovediţi, fără a nici o justificare măcar şi nu numai de la ei din ţară ci din întreaga lume. Europa a reacţionat. Unele ţări cer explicaţii. Altele dau ... aprobări.
 
Acum câteva zile, România a fost vizitată de conducătorii serviciilor secrete din cele mai puternice state ale lumii. Cine ştie cum se planifică aceste vizite câte măsuri de securitate şi discreţie se iau cu ocazia acestor vizite, ştie că este imposibil ca cele două vizite să nu aibă legătură între ele, pentru că altfel ar fi fost decalate în aşa fel încât să nu existe nici cea mai mică bănuială că s-ar fi putut vedea.
 
De la vizita celor doi, în Transnistria au reînceput problemele, ruşii si-au adus aminte de transnistreni. Românii nu.
 
Acum două zile, yahoo mail a cerut clienţilor săi să îşi reînnoiască parola, să o schimbe pretextând o “îmbunătăţire “ a serviciilor de securitate a contului.
 
De două zile RDS-RCS cel puţin în Craiova, nu mai merge, “a căzut unul din servere”. Vor urma alte oraşe.
 
Crede cineva în coincidenţe?

joi, 29 august 2013

MATINAL EXPRESS - REVISTA PRESEI

Rămân în continuare cu o mare tristeţe matinală: nu mai răsfoiesc, la o cafea, ziarele. Nu mai am cum. Chit că în postura mea de secretar executiv al uui patronat cu pretenţii ar trebui să am pe birou, la prima oră, cel puţin toate ziarele locale, dacă nu şi pe cele regionale/naţionale. Nu, nu mă refer la tabloidele de scandal (vă place pleonasmul ăsta?). Duc dorul ziarelor care încă mai au, cât de cât, o ţinută morală şi un respect faţă de cititori şi ele însele. Dar dacă nu e să fie n-am ce face şi scrolez (hahaha) presa online.

Iaca cu ce mi-am amărât această dimineaţă ploioasă:

SIF Moldova vrea sa imparta cu SIF Banat-Crisana administrarea SIF Muntenia http://www.moneystreet.ro/financiar/sif-moldova-vrea-sa-imparta-cu-sif-banatcrisana-administrarea-sif-muntenia/

În traducerea mea liberă, baciul moldovean şi cel bănăţean, mării se vorbiră şi se hotărâră ca să mi-l doboare pe baciul muntean, că-i mai ortoman şi-are oi mai multe, multe şi cornute. Pentru lectura integrală a baladei accesaţi linkul din titlul articolului

Legea care permite exploatarea la Roşia Montană aprobată de Guvern. Decizia finală aparţine Parlamentului. http://business.rol.ro/content.php?id=129035


Nu mai comentez marea ticăloşie anti-naţională pusă în operă de Prezident, Guvern, Partide aservite, inclusiv presa vândută, adică câinii turbaţi ai democraţiei defuncte. Mi s-au lipit ochii de acest articol pentru că între primul şi al doilea paragraf este inserată o reclamă incitantă a cărei interogaţie este fără echivoc: VREI UN PISTOL FĂRĂ AUTORIZAŢIE? DA VREAU! VOI VREŢI???


Furt pe faţă din buzunarele contribuabililor cinstiţi http://business.rol.ro/content.php?id=129032

Cum altfel poate fi catalogată noua măsură prin care cuantumul ajutoarelor pentru incalzirea cu gaze naturale va fi majorat pentru a acoperi cresterea cu 6 % a pretului la gazele naturale??? Prevederile au fost adoptate printr-o ordonanta de urgenta in sedinta de marti a Guvernului. Adică, după ce ai vândut resursele naturale ale Ţării pe doi bani şi le-ai dat pe mâna unor capitalişti veroşi, lupi mascaţi în blăni de oaie, vii tot tu, ciobanul puturos, să mai iei încă un rând de piele de pe fraierii de contribuabili ca să înfunzi aceleaşi buzunare fără fund ale ditribuitorilor de gaze! Pentru că, nu-i aşa, să mănânce şi gura lor spurcată ceva cozonaci la iarnă din banii mei şi-ai tăi!

miercuri, 19 iunie 2013

DE-A CHERESTURU'

Un incident bizar a avut loc în jurul orei 15.00 pe strada Herman Oberth din centrul Clujului.
Bănuim că de vină a fost canicula care a şters din memoria conducătorului auto regula nr. 1 după ce ai parcat: asigurarea autoturismului cu frâna de mână ... trasă! Maşina, parcată pe un loc aproape drept-orizontal, a luat-o uşor la vale, atrecut drumul, a sărit bordura şi strecurându-se la mustaţă printre doi stâlpişori (sic!), s-a proptit în faţada clădirii opuse parcării. Strada a fost blocată şi închisă ulterior circulaţiei auto. Sperăm ca la această oră traficul să se fi reluat pe străduţa din coasta Colegiului "Emil Racoviţă".




marți, 11 iunie 2013

POVESTE FĂRĂ DE SFÂRȘIT (I)

A fost odată ca niciodată ... că de n-ar fi fost nu s-ar fi pomenit. A fost mai acum un an o campanie electorală pentru alegeri locale. Puteau fi și generale că tot așa s-ar fi întâmplat. Adică, oricum și orice ai face, scopul scuză mijloacele. Zis și făcut. Adică, trebuia să vină "catindații" să se întâlnească cu botaniștii din zonă. Dar n-aveau unde să se întâlnească. 
La CocoBar nu, că nu dă bine să te vezi cu botaniștii alegători la crâșmă, c-or să bea peste măsură și la sfârșit o să joace toți rolul Cetățeanului Turmentat, electorul veșnic. La Terenuri nu, că dacă vine numai o mână de oameni, mitingul ar părea o întâlnire ratată, ca o ratotă adică. 
Așa că a dat ordine edilul șef și peste noapte s-a asfaltat bucata cea mai lată de trotuar, ăla din laterala Norei, și a fost și marcat cu ... stâlpișori protectori, vopsiți bicolor, alb și roșu (ehehei, unde-s vremurile când stâlpișorii erau obligatoriu tricolori?). Ca nu cumva în ziua mitingului opoziția să-și parcheze ostentativ rablele pe trotuarul proaspăt asfaltat. Eu i-am zis pe loc "candidrom", aka locul unde aterizează candidații înainte de alegeri și de unde decolează spre dregătoriile câștigate după ce botaniștii au trecut pe la urne. Eh, așa se face că pe o porțiune de 15-20 de metri ne-am ales, noi cei din zonă, cu un trotuar "sui generis".
Alegerile au trecut, a câștigat cine trebuie, adică cine a asfaltat, dar mitocanii nu s-au lăsat și au trecut la contra-atac. Sub ochii indolenți ai poliției comunitare/de proximitate/ de geaba etc. posesorii de herghelii mascate sub capotele autoturismelor proprietate privată sau de firmă au trecut la distrugerea/sustragerea stâlpișorilor protectori. Au fost smulși și aruncați precum buzduganele zmeului zmeilor. Unul a scăpat, cel puțin până ieri (luni) după masă, când l-am zărit mascat la teren în spatele îngrăditurii ce marchează grădina-forum de la Nora.
Mnoa, și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea mea. Care n-are niciun sfârșit. Sau nu încă, atâta vreme cât mai sunt câțiva stâlpișori înregimentați în mișcarea de rezistență a cartierului. V-am pus și câteva poze ca să mă credeți pe cuvânt de cetățean. Mănășturean. Vinitură.
Până la proxima reluare a luptei cu mitocănia concitadinilor mei și administrația nepăsătoare, s-auzim numai de bine!
"Candidromul" de la Nora, văzut dinspre aleea Negoiu.

"Candidromul" de la Nora, văzut dinspre strada Mehedinți. Cred că viitoarea victimă va fi stâlpișorul din colțul de jos al fotografiei după "săpăturile" discrete de la baza lui.


Aici a fost până zilele trecute un stâlpișor ...

Aici a fost până zilele trecute un alt stâlpișor ...

Aici a ajuns cel mai fericit dintre stâlpișorii dezrădăcinați, pentru că e și singurul rămas ...

Hergheliile de cai putere au ras de mult iarba verde. Că ele, hergheliile mașinilor, se hrănesc cu benzină sau motorină, care nu produc oxigen, precum amărâta aia de iarbă verde, ci bioxid de carbon.
 
Noa, să vă fie de sănătate mănăștureni!

luni, 20 mai 2013

PIESĂ NETERMINATĂ (PENTRU PIANINA MECANICĂ)

Nu, nu e o avancronică la o eventuală reluare a proiecţiei celebrului film omonim al lui Nikita Mihalcov, dar am recunoscut în incitantul proiect al Facultăţii de Arhitectură şi Urbanism - ZA PAVILION - acel tip de punere în scenă tipic cehovianului Platonov, sublim tocmai prin inerţia lui. Acţiunea s-a lansat cu surle şi trâmbiţe de presă în urmă cu aproape două săptămâni (7 mai cred), pavilionul s-a înălţat în câteva zile, după care lucrările au stagnat, lăsând în aşteptarea unui final grandios resturi de şantier şi, bineînţele, piesa arhitectonică neterminată. Pavilionul se încheagă în toată splendoarea conceptului, dar nefinalizarea ne lasă un gust amar, de fatalism tipic românesc, dublat de obscurul sentiment al caducităţii unei piese neterminate.

Peste câteva zile, mai precis în 24 mai, debutează Zilele Clujului. Una din locaţiile de atracţie este tocmai piaţa centrală a oraşului, locul unde zace acum părăsit acest proiect. Va fi el terminat până atunci sau va fi un semn al neputinţei finalizării unui proiect altfel incitant pentru un asemenea spaţiu public.

Şantier deschis participării publice sau o lucrare abandonată?

Resturi de materiale, europaleţi, ceva saci cu materiale neidentificate, lăsate vraişte în centrul Clujului.

Proiectul pavilionului este ingenios. Păcat că nu este finalizat.

Poate că de Zilele Clujului vom vedea piesa neterminată în toată splendoarea sa.



luni, 13 mai 2013

TOBOŞARUL MATINAL


TOBOŞARUL MATINAL

Luni, 13 mai 2013, ora 7.45, Piaţa Unirii din Cluj-Napoca. Un percuţionist virtuos bate îndrăcit într-un set de tobe în colţul pieţei, vis-a-vis de fantoşa hotelului Continetal. Profi, băiatul. Şi vesel nevoie mare. Îmi place tinereţea şi exuberanţa sa interpretativă, fără complexe. I-am transmis din mers LIKE-ul uzitat pe FB şi am imortalizat momentul cu telefonul de servici. 

P.S. Apropo de "calitatea" pozelor, mi s-a defectat şi savoniera "Optimus"; sunt trist, am pierdut o unealtă dragă mie.


marți, 26 februarie 2013

COMUNITATEA "19"

Cred că ar trebui, dacă nu chiar să fim obligaţi prin lege, ca măcar o dată pe săptămână să circulăm cu un mijloc de transport în comun pentru reanimarea spiritului civic. A face "naveta" în fiecare dimineaţă cu celebrul autobuz 19 (P.M.V.* - Mehedinţi) este un asemenea exerciţiu necesar. De când sunt navetist matinal (mă îmbarc la 7.30 fix din staţia terminus (?) de la "Nora") am început să mă salut cu vecini pe care nu i-am recunoscut ca atare în cele aproape patru decenii de când convieţuim pe aceeaşi stradă, poate chiar în acelaşi bloc, fără să ştim mai nimic unii despre ceilalţi. Acum ştiu ce probleme au tinerele mame cu grădiniţele de cartier, unde şi de ce îşi duc, unele dintre ele, progeniturile la şapte staţii distanţă de locul de baştină, cine ce-a mai gătit (după mirosurile impregnate în haine), care sunt destinaţiile preferate pentru vacanţele estivale, care profesor/profesoară este mai prost/mai proastă în accepţia elevilor-navetişti etc.. O întreagă lume se înghesuie zi de zi în autobuzul ce pare să-şi dea obştescul sfârşit la fiecare cap de linie. Apocaliptic sau nu, autobuzul "19" ne duce pe fiecare, zi de zi, spre locul de muncă, de învăţat sau de pierdut vremea. Ar merita o odă autobuzul "19", în care eroii să fie, bineînţeles, vecinii mei de cartier şi de navetă.

S-aveţi o zi de marţi cât mai bună!

Avem şi mitocani în comunitatea "19" care se manifestă ca atare. Repudiez asemenea gesturi, inclusiv sloganul, chiar dacă eu sunt fan CFR.

vineri, 22 februarie 2013

BILE ZBURĂTOARE NEIDENTIFICATE

Au început să se topească mormanele de zăpadă aruncate nonșalant, ca să nu zic cu nesimțire, peste mobilierul urban din preajma patinoarului artificial găzduit în Piața Unirii din Cluj-Napoca. Am trecut  și azi, ca de obicei, prin preajma patinoarului, acum în curs de dezafectare. Am trecut păsător, adică la pas, și nicidecum nepăsător. Pentru că, poate ați remarcat, mie chiar îmi pasă de Cluj.

Și ce-am remarcat? Că odată cu topirea zăpezii a ieșit la iveală un nou jaf cu autori necunoscuți*: au început să dispară bilele de metal care sprijină jardinierele, de metal și ele, ce flanchează latura estică a pieței. Stau răsturnate, văduvite de picioarele-guguloaie și de coamele verzi ale arborilor decorativi (tuia). Bilele se vând la fier vechi, dar tuia?

Acum ce pot să mai zic? Ceea ce zic mai tot timpul în asemenea cazuri: bine că plătim din bani publici, adică din banii noștri, ai fraierilor de contribuabili, o șleahtă de polițiști comunitari care nu văd, nu aud și nu prind niciodată hoții. Și-atunci mă întreb și vă întreb? De ce dracu mai ținem o armată de trântori care nu-s în stare nici măcar să păzească domeniul public? Numai ca să prindă în flagrant bietele băbuțe ori moșuleți care vând un buchet de flori la colțul străzii pentru a câștiga câți leuți, neimpozați, vezi Doamne, pentru un coltuc de pâine?

Iar despre tot atât de celebrul sistem de supraveghere cu camere video a spațiilor publice, "big brother", "ochiul public", "magic eye" nu pot spune nimic. Pentru că nu funcționează. Sau dacă funcționează are alte scopuri, alte ținte decât veghea traficului ori a parcurilor, ori a instituțiilor publice. Poate, de exemplu, să monitorizeze acțiunile de protest a tinerilor ori bătrânilor mânioși.

Ce concluzie pot să trag din această tristă poveste, pardon, tristă realitate? Decât că domeniul public este țara nimănui în acest oraș.

Așa arată, astăzi, vineri 22 februarie 2013, una din jardinierele cu toate cele trei picioare la locul lor.

Celelalte jardiniere au ajuns oloage de "ambele" trei picioare.


Se vede clar că hoţii lucrează metodic, cu pregătire temeinică ...

Zăpada aruncată de pe patinoar a acoperit o bună bucată de vreme jaful sistematic din plin centrul Clujului.

Hmmm, oare cum le-a scăpat hoţilor bila asta? Poate că a fost acoperită până mai ieri de zăpadă. Dar mâine?



Aşa ar fi trebuit să arate toate jardinierele - cu trei picioare şi o tuia în dotare.

În aşteptarea plantării de primăvară.

marți, 12 februarie 2013

DE DRAGOBETE

A fost o dată ca niciodată, că de n-ar fi fost nu s-ar mai fi povestit ... Am fost şi eu, odată, îndrăgostit lulea de Nefasta mea (Nefasta Ileana Zăinescu). Am convieţuit noi, cu bune şi cu rele cu mai puţin bune, ani mulţi şi nefericiţi. Iaca, s-ar împlini în acest an, 2013, patruzeci de ani de când ne-am cunoscut şi, în 6 martie a.c., vreo treizeci şi şase de ani de la cununie, deci de căsnicie. Trainică, zic eu. Am făcut doi copii frumoşi şi deştepţi, avem o casă la etajul 3 (adică un apartament), o grădiniţă în balcon şi o pisică. Aşteptăm nepoţi/nepoate, dar asta e o altă poveste.
Eu zic că de Dragobete ne putem bucura şi mai mult unul de altul. Festiv. Cu o cupă de vin şi o ciocolată cu lapte. Vinul, rubiniu şi dulceag, pentru îmbătat anii petrecuţi împreună, iar ciocolata pentru îndulcit amintirile amare, că avem şi de alea în repertoriu. Iar pentru avanpremieră câteva poze din cutiuţa cu amintiri recente.
Ne-am legat şi noi iubirea veşnică pe podul cu lăcăţele din apropierea catedralei Notre Dames de Paris

Nimic nu poate fi mai frumos decât doi veşnic tineri îndrăgostiţi într-o primăvară la Paris.


sâmbătă, 9 februarie 2013

joi, 7 februarie 2013

DILEMA DE JOI

Am primit o invitație prin LinkedIn de la Kiss Laszlo Gyorgy. Am onorat-o și i-am vizitat noul domeniu http://www.offshorechat.ro/

Vă invit la rândul meu să reconsiderați opțiunea celor care aleg să-și stabilească sediul fiscal în paradisuri fiscale. Pentru că mă întreb și vă întreb: cum e mai bine, să te lași spoliat de toate pieile de către organele propriului tău stat sau să-ți protejezi cât de cât afacerea alegând calea surghiunului fiscal?

Mai multe despre paradisurile fiscale puteți afla pe situl http://www.offshore.ro/ 
http://www.offshore.ro/offshore-jurisdictii.php

marți, 5 februarie 2013

CHINEZII VOR ROMÂNCE TINERE ŞI VIRGINE

Toată lumea preferă fete tinere când e vorba de prestări de servicii. Nu vă gândiţi la prostioare. E vorba de servicii comerciale. Dacă daţi o raită prin centru veţi vedea lipite la mai toate magazinaşele înghesuite între două porţi că se angajează vânzătoare tinere. Dacă se poate şi calificate. Numai chinezii de la "Pionierul" vor să fie fete. De ce oare?


vineri, 25 ianuarie 2013

MATINAL HIBERNAL

1. Am avut o noapte plină de insomnii chinuite de lipsa unor filme demne de vizionat după miezul nopţii. Abia am aşteptat să se crape de ziuă. Mă rog, pe când s-a luminat eram deja pe traseu, în drum spre servici adică. Primul şoc, la ieşirea din bloc: am fost primul de pe scară care am păşit în zăpada proaspăt căzută! În ţara asta numai "tinerii" trecuţi de 60+ mai merg la muncă?
 

















ora 7.20 - nimeni n-a ieşit din bloc până la această oră ...
Urmele bocancilor mei, primele din această dimineaţă la ieşirea din bloc
 2. Matinal hibernal. Ninge frumos peste Cluj. Mizeria noastră cea de toate zilele este estompată de zăpada care se agaţă de orice: cabluri, ziduri, copaci.

Zăpada se aşterne peste tot, inclusiv ... pe ziduri


O să-i cer voie patronului Bogdan Potra să ţin discursuri matinale din balconul de la 30+

Copacul meu drag din curtea APM Cluj, locul unde vin la muncă, rezistă!


Mi-ar place/plăcea ca toate cablurile aste să se prăbuşească sub greutatea zăpezii. FREE THE SKY!!!
P.S. - Naveta hibernală, recte autobuzul 19, circulă cu lume din ce în ce mai multă. Lumea stă chiar şi în picioare! Semn bun. Sper să nu ni-l scoată dom primar de la 1 februarie, cum se zvoneşte, că legăm drumul la fabrica de bere!