COMUNITATEA "19"

Cred că ar trebui, dacă nu chiar să fim obligaţi prin lege, ca măcar o dată pe săptămână să circulăm cu un mijloc de transport în comun pentru reanimarea spiritului civic. A face "naveta" în fiecare dimineaţă cu celebrul autobuz 19 (P.M.V.* - Mehedinţi) este un asemenea exerciţiu necesar. De când sunt navetist matinal (mă îmbarc la 7.30 fix din staţia terminus (?) de la "Nora") am început să mă salut cu vecini pe care nu i-am recunoscut ca atare în cele aproape patru decenii de când convieţuim pe aceeaşi stradă, poate chiar în acelaşi bloc, fără să ştim mai nimic unii despre ceilalţi. Acum ştiu ce probleme au tinerele mame cu grădiniţele de cartier, unde şi de ce îşi duc, unele dintre ele, progeniturile la şapte staţii distanţă de locul de baştină, cine ce-a mai gătit (după mirosurile impregnate în haine), care sunt destinaţiile preferate pentru vacanţele estivale, care profesor/profesoară este mai prost/mai proastă în accepţia elevilor-navetişti etc.. O întreagă lume se înghesuie zi de zi în autobuzul ce pare să-şi dea obştescul sfârşit la fiecare cap de linie. Apocaliptic sau nu, autobuzul "19" ne duce pe fiecare, zi de zi, spre locul de muncă, de învăţat sau de pierdut vremea. Ar merita o odă autobuzul "19", în care eroii să fie, bineînţeles, vecinii mei de cartier şi de navetă.

S-aveţi o zi de marţi cât mai bună!

Avem şi mitocani în comunitatea "19" care se manifestă ca atare. Repudiez asemenea gesturi, inclusiv sloganul, chiar dacă eu sunt fan CFR.

BILE ZBURĂTOARE NEIDENTIFICATE

Au început să se topească mormanele de zăpadă aruncate nonșalant, ca să nu zic cu nesimțire, peste mobilierul urban din preajma patinoarului artificial găzduit în Piața Unirii din Cluj-Napoca. Am trecut  și azi, ca de obicei, prin preajma patinoarului, acum în curs de dezafectare. Am trecut păsător, adică la pas, și nicidecum nepăsător. Pentru că, poate ați remarcat, mie chiar îmi pasă de Cluj.

Și ce-am remarcat? Că odată cu topirea zăpezii a ieșit la iveală un nou jaf cu autori necunoscuți*: au început să dispară bilele de metal care sprijină jardinierele, de metal și ele, ce flanchează latura estică a pieței. Stau răsturnate, văduvite de picioarele-guguloaie și de coamele verzi ale arborilor decorativi (tuia). Bilele se vând la fier vechi, dar tuia?

Acum ce pot să mai zic? Ceea ce zic mai tot timpul în asemenea cazuri: bine că plătim din bani publici, adică din banii noștri, ai fraierilor de contribuabili, o șleahtă de polițiști comunitari care nu văd, nu aud și nu prind niciodată hoții. Și-atunci mă întreb și vă întreb? De ce dracu mai ținem o armată de trântori care nu-s în stare nici măcar să păzească domeniul public? Numai ca să prindă în flagrant bietele băbuțe ori moșuleți care vând un buchet de flori la colțul străzii pentru a câștiga câți leuți, neimpozați, vezi Doamne, pentru un coltuc de pâine?

Iar despre tot atât de celebrul sistem de supraveghere cu camere video a spațiilor publice, "big brother", "ochiul public", "magic eye" nu pot spune nimic. Pentru că nu funcționează. Sau dacă funcționează are alte scopuri, alte ținte decât veghea traficului ori a parcurilor, ori a instituțiilor publice. Poate, de exemplu, să monitorizeze acțiunile de protest a tinerilor ori bătrânilor mânioși.

Ce concluzie pot să trag din această tristă poveste, pardon, tristă realitate? Decât că domeniul public este țara nimănui în acest oraș.

Așa arată, astăzi, vineri 22 februarie 2013, una din jardinierele cu toate cele trei picioare la locul lor.

Celelalte jardiniere au ajuns oloage de "ambele" trei picioare.

Se vede clar că hoţii lucrează metodic, cu pregătire temeinică ...

Zăpada aruncată de pe patinoar a acoperit o bună bucată de vreme jaful sistematic din plin centrul Clujului.

Hmmm, oare cum le-a scăpat hoţilor bila asta? Poate că a fost acoperită până mai ieri de zăpadă. Dar mâine?

Aşa ar fi trebuit să arate toate jardinierele - cu trei picioare şi o tuia în dotare.

În aşteptarea plantării de primăvară.

DE DRAGOBETE

A fost o dată ca niciodată, că de n-ar fi fost nu s-ar mai fi povestit ... Am fost şi eu, odată, îndrăgostit lulea de Nefasta mea (Nefasta Ileana Zăinescu). Am convieţuit noi, cu bune şi cu rele cu mai puţin bune, ani mulţi şi nefericiţi. Iaca, s-ar împlini în acest an, 2013, patruzeci de ani de când ne-am cunoscut şi, în 6 martie a.c., vreo treizeci şi şase de ani de la cununie, deci de căsnicie. Trainică, zic eu. Am făcut doi copii frumoşi şi deştepţi, avem o casă la etajul 3 (adică un apartament), o grădiniţă în balcon şi o pisică. Aşteptăm nepoţi/nepoate, dar asta e o altă poveste.
Eu zic că de Dragobete ne putem bucura şi mai mult unul de altul. Festiv. Cu o cupă de vin şi o ciocolată cu lapte. Vinul, rubiniu şi dulceag, pentru îmbătat anii petrecuţi împreună, iar ciocolata pentru îndulcit amintirile amare, că avem şi de alea în repertoriu. Iar pentru avanpremieră câteva poze din cutiuţa cu amintiri recente.

Ne-am legat şi noi iubirea veşnică pe podul cu lăcăţele din apropierea catedralei Notre Dames de Paris

Nimic nu poate fi mai frumos decât doi veşnic tineri îndrăgostiţi într-o primăvară la Paris.

NO COMMENT

DILEMA DE JOI

Am primit o invitație prin LinkedIn de la Kiss Laszlo Gyorgy. Am onorat-o și i-am vizitat noul domeniu http://www.offshorechat.ro/. 

Vă invit la rândul meu să reconsiderați opțiunea celor care aleg să-și stabilească sediul fiscal în paradisuri fiscale. Pentru că mă întreb și vă întreb: cum e mai bine, să te lași spoliat de toate pieile de către organele propriului tău stat sau să-ți protejezi cât de cât afacerea alegând calea surghiunului fiscal?

Mai multe despre paradisurile fiscale puteți afla pe situl http://www.offshore.ro/ 

http://www.offshore.ro/offshore-jurisdictii.php

CHINEZII VOR ROMÂNCE TINERE ŞI VIRGINE

Toată lumea preferă fete tinere când e vorba de prestări de servicii. Nu vă gândiţi la prostioare. E vorba de servicii comerciale. Dacă daţi o raită prin centru veţi vedea lipite la mai toate magazinaşele înghesuite între două porţi că se angajează vânzătoare tinere. Dacă se poate şi calificate. Numai chinezii de la "Pionierul" vor să fie fete. De ce oare?