A fost o dată ca niciodată, că de n-ar fi fost nu s-ar mai fi povestit ... Am fost şi eu, odată, îndrăgostit lulea de Nefasta mea
(Nefasta Ileana Zăinescu). Am convieţuit noi, cu bune şi
cu rele cu mai puţin bune, ani mulţi şi
nefericiţi. Iaca, s-ar împlini în acest an, 2013, patruzeci de ani de când ne-am cunoscut şi, în 6 martie a.c., vreo treizeci şi şase de ani de la cununie, deci de căsnicie. Trainică, zic eu. Am făcut doi copii frumoşi şi deştepţi, avem o casă la etajul 3 (adică un apartament), o grădiniţă în balcon şi o pisică. Aşteptăm nepoţi/nepoate, dar asta e o altă poveste.
Eu zic că de Dragobete ne putem bucura şi mai mult unul de altul. Festiv. Cu o cupă de vin şi o ciocolată cu lapte. Vinul, rubiniu şi dulceag, pentru îmbătat anii petrecuţi împreună, iar ciocolata pentru îndulcit amintirile amare, că avem şi de alea în repertoriu. Iar pentru avanpremieră câteva poze din cutiuţa cu amintiri recente.
 |
| Ne-am legat şi noi iubirea veşnică pe podul cu lăcăţele din apropierea catedralei Notre Dames de Paris |
 |
| Nimic nu poate fi mai frumos decât doi veşnic tineri îndrăgostiţi într-o primăvară la Paris. |
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu