De-abia în această dimineață mi-a intrat în ochi știrea asta (ca să înțelegeți exact sensul afirmației mele: dimineața devreme eu "mă uit" la știri mai mult cu urechile și cel mult cu coada ochiului; asta pt. că televizorul stă cuminte la dreapta mea, în timp ce eu stau cu toată ființa mea lipită de monitorul computerului). Până să mă dumiresc ce/i cu peștii ăia morți pe Someș, mai jos de podul Garibaldi, știrea s-a dus. Noroc cu netu. Așa am aflat că „Pentru a evita acumularea formaţiunilor de gheaţă în amonte de Podul
Garibaldi, amplasat în municipiul Cluj-Napoca, pe râul Someşul Mic,
salariaţii Sistemului de Gospodărire a Apelor Cluj au scos stavilele de
sub pod în data de 18 ianuarie 2013, în cadrul unei acţiuni planificate.
Aceasta are caracter anual, în conformitate cu Programul de lucru pe
timp friguros. Scăderea nivelului pe secţiunea menţionată, corelată cu
un debit redus a avut ca efect blocarea unui număr mic de peşti( câteva
zeci) între algele şi denivelările albiei, conducând la moartea
acestora. Fenomenul este de mică amploare“, se arată într-un comunicat
al Administraţiei Bazinale de Apă Someş-Tisa. (
Radu Florescu, "Adevărul"/Cluj-Napoca).
Păcat de frumusețea asta de pești. N-am crezut că poate avea balta, adică Someșul, asemenea exemplare cu care s-ar putea lăuda orice pătimaș al firului întins.
Dilema mea e una retorică, cum sunt mai toate întrebările ce țin de o administrație defectuoasă: Dacă în fiecare an povestea se repetă cu același final dezastros pentru fauna someșană, nu se găsește niciun cap mai luminat între zecile de injinieri-gospodari ai apelor clujene să scornească și să aplice o procedură mai puțin devastatoare? Asociațiile pescarilor de ce tac ca peștii ăia morți? (
foto CityNews Cluj)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu